Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din Bolda

Localitatea

Prima mențiune documentară a localității Bolda, cu denumirea de Alsó Boldád, datează din anul 1511, de când prin donație regală, ajunge în posesia familiei nobiliare Károlyi, a Sofiei  Károlyi și a soției lui Károlyi Mátyás.

În anul 1518, conform documentelor, apare ca teren nelocuit, fiind solicitat de Báthory György, István și András, însă familia Károlyi nu a renunțat la proprietate. În anul 1592, aparținea de cetatea Ardud. În anul 1642, domeniul se afla în proprietatea cetății Satu Mare, fiind unul dintre satele componente ale domeniului Ardusat, împărțind soarta acestuia și schimbându-și stăpânii odată cu acesta. În anul 1648, apare în documente sub denumirea de Alsó Boldád.

În anul 1711, încă se afla în posesia familiei Károlyi. Monograful comitatului Satu Mare, Szirmai Szirmay Antal, în anul 1810, menționează, legat de Bolda, existența în localitate a unei biserici din lemn cu preot ce locuiește în sat (Szirmai, 1809, p.150). La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bolda avea 315 locuitori și 67 de case, din care 58 erau din lemn (Borovszky, 1908, p.34).

Potrivit spuselor localnicilor, vatra satului ar fi fost inițial situată într-un alt loc, la trecerea peste râu dinspre drumul județean. Cum râul, când se umfla, inunda gospodăriile, punându-le în pericol, vatra satului s-a mutat în locul actual. Legenda spune că la urcarea spre sat, a fost situată o biserică veche, care s-ar fi scufundat, pe locul ei fiind astăzi un izvor. (de la Florin Chereji, fiu al satului)

Istoricul bisericii

Biserica de lemn din Bolda datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a fost mutată aici din satul învecinat, Socond. În Şematismele de la începutul secolului al XIX-lea, biserica din Bolda apare cu Hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. În anul 1832, preot paroh era Michael Bonyi, se vorbea limba valahă, iar numărul enoriașilor era de 336 de suflete (Schematismus, 1832, p.88.). În această perioadă de început de secol XIX, biserica din Bolda făcea parte din Arhidiaconatul de Satu Mare și se afla în subordinea Diecezei de Oradea. Şematismul din anul 1834 consemnează aceleași date cu cel din 1832, însă numărul enoriașilor este mai mic, fiind 335 (Schematismus, 1834, p.88.). Conform Şematismului de Oradea din 1835, situația din Bolda diferă doar din punctul de vedere al numărului enoriașilor, acesta crescând la 342 Schematismus, 1835, p.98.). În anul 1837, numărul enoriașilor este identic cu cel de dinainte cu doi ani, însă slujeşte un al paroh, în persoana lui Theodorus Buda (Schematismus, 1837, p. 102.). În Şematismul datând din 1838 apare Bolda, ca o parohie veche, biserica fiind închinată ”Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, preot este tot Theodorus Buda, având doar 313 credincioși,  limba fiind cea română. (Schematismus, 1838, p. 104-105.). În anul 1840, numărul enoriașilor este 319, iar ca preot apare  Johannes Muntean (Schematismus, 1840, p. 121.). În 1841 numărul enoriașilor din Bolda este de 321, iar postul preotului paroh este vacant (Schematismus, 1841, p. 121.). Situația din 1844 nu diferă prea mult de cea din 1841. Postul preotului paroh este încă vacant, numărul enoriașilor scade la 315, însă aflăm că  registrele matricole (parohiale) datează din 1782 (Schematismus, 1844. P.160.). În anul 1854, Bolda nu mai apare ca parohie de sine-stătătoare ci doar ca filie a parohiei greco-catolice din Stâna (Schematismus, 1854, p.61.). În anul 1857, Bolda rămâne tot o filie a parohiei din Stâna(Schematismus, 1857, p.53.). Nici în anul 1871, biserica închinată „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil” din Bolda nu este parohie de sine stătătoare, apărând tot ca o filie a Stânei (Schematismus, 1871, p.65.). În 1890 situația este identică cu cea din 1871, Bolda apărând tot ca o filie, a localității mai sus amintite, iar numărul enoriașilor era de 290 de suflete (Schematismus, 1890, p. 103.). În anul 1895  biserica închinată „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil” din Bolda apare tot ca o filie a Stânei, și se specifică faptul că este construită din lemn.  Numărul enoriașilor este tot de 290 de suflete. Conform Şematismului din acest an, registrele matricole datează încă din 1778. Satul dispune de o școală, clădirea fiind din lemn, în care învață 30 de elevi, fiind notat și numele cantorului învățător în persoana lui Ignatius Botişiu (Schematismus, 1895, p.107.). Șematismul din 1909 confirmă faptul că Bolda era filie cu 374 enoriași, limba fiind cea română (Schematismus, 1909, p.201). În Șematismul greco-catolic de Maramureș din anul 1932 Bolda apare tot ca filie a Stânei, cu biserica închinată „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, care este datată în 1830, conform acestei surse matricolele, există din 1879. Matricolele sunt registre parohiale în care erau înscrise de preotul paroh, numele celor botezați, cununați decedați. Numărul de suflete greco-catolice în Bolda era de 422 (Șematism 1932, p.50.). Șematismul greco-catolic de Maramureș din anul 1936 este aproape identic cu cel citat anterior, diferă doar prin anul începutului folosirii registrelor matricole, aici 1824 și a numărului de credincioși, 432 (Șematism, 1936, p. 67.).

În biserica de lemn din Bolda, se slujește încă, constant, satul neavând un edificiu de cult nou, din zid, așa cum se găsesc în majoritatea celorlalte localități.

Descrierea bisericii

Biserica de lemn din Bolda a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și transportată la Bolda din satul vecin Socond în prima jumătate a secolului următor în 1838 (Mizser Lajos, 2001, p.26.).

Edificiul este format dintr-o absidă pentagonală, o navă dreptunghiulară, un pronaos și o prispă cu patru stâlpi de susținere în partea de vest precum și un turn ce încalecă nava în partea de vest. Accesul în edificiul ecleziastic se face pe latura vestică din pridvor. În partea nordică a prispei, sub grinda inferioară (talpa prispei), a fost așezată  o piatră de moară cu rol de susținere.

Accesul în cafas (între timp, înlăturat) se făcea tot din prispă, de unde se putea urca și la clopote, care între timp au fost mutate în turnul clopotniță construit la nord vest de lăcașul de cult. Galeria clopotelor, spre deosebire de celelalte biserici din județul Satu Mare este în aceeași linie cu turnul și este luminată pe fiecare latură de câte două ferestre. Coiful turnului începe de la bază cu opt ape și se continuă sub formă de piramidă octogonală, asemenea fleșei care se înalță din mijlocul acestuia, încoronată cu o cruce. Pe acoperișul de vest, aproape de partea inferioară, în fața turnului pe care-l flanchează se află două turnulețe în miniatură, ceea ce conform etnografilor Ivan Iurasciuc și Sabin Șainelic reflectă probabil intenția constructorilor de a imita biserica romanică din Acâș, a cărei fațadă este mărginită de două turnuri (I. Iurasciuc, S. Șainelic, 1975, p. 173-174.). Atât turnul cât și acoperișul sunt învelite cu șindrilă. Pereții lăcașului de cult sunt construiți din bârne masive, așezate orizontal. Din lucrarea etnografilor mai sus citați  Ivan Iurasciuc și Sabin Șainelic reiese că biserica din Bolda a fost pictată atât în exterior cât și pe interior, ceea ce îi conferea monumentului o valoare artistică deosebită (I. Iurasciuc, S. Șainelic, 1975, p. 174.), însă bătrânii satului nu își amintesc o asemenea pictură. Cu timpul, pereții exteriori au fost văruiți, apoi exteriorul a fost în totalitate învelit cu șindrilă – fapt motivat de preot ca fiind o măsură de protecție – iar interiorul acoperit în întregime (inclusiv bolta) cu lambriuri.

Absida bisericii este mai scundă și mai îngustă decât nava și este luminată de două ferestre de mici dimensiuni, ce străpung pereții acesteia pe latura de sud și de nord. Grinzile absidei sunt prinse la colțuri cu cheotori, ieșind câțiva cm în afară. 

În nava de formă dreptunghiulară, lumina pătrunde tot prin câte o fereastră de mici dimensiuni, tăiate în partea de sud-est și de nord-est a laturilor acesteia, aproape de absidă.

La colțul de nord-vest al navei a fost așezată o toacă de lemn mecanică de o mare valoare istorică. Toaca este confecționată din scânduri de fag, și are forma unui paralelipiped. Deasupra, la mijlocul laturii superioare a paralelipipedului, au fost prinse patru ciocane în cozi din scândură. Cu ajutorul unui mâner, cele patru ciocane sunt ridicate succesiv, lovind scândura și  obținând un sunet specific toacei.

Interiorul bisericii este dominat de iconostasul de factură populară, realizat în manieră tradițională bizantină, cu inscripții cu litere chirilice, datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prezentând asemănări cu cel de la Corund. Ușile împărătești, datorită picturii ce prezintă vădite influențe apusene trebuie datate mai târziu, la începutul secolului al XIX-lea. Prezența pe ușile împărătești a ”Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil” pictați în costumație de cavaleri apuseni, subliniază veridicitatea datelor consemnate în șematisme, conform cărora biserica din Bolda inițial a fost închinată acestor sfinți importanți și foarte îndrăgiți. Pictura interioară a bisericii a fost acoperită în totalitate de lambriuri, pierzându-și astfel valoare artistică. Bolta cilindrică a navei, pictată inițial, actualmente păstrează doar un policandru din lemn sculptat cu motive vegetale, cu crestături și incizii artistic lucrate, prevăzut cu un sistem de pârghii cu greutăți, cu ajutorul căruia acesta poate fi coborât sau ridicat după nevoie. Acest policandru este unic în bisericile din județul Satu Mare.

Masa altarului, de o deosebită valoare artistică, cioplită dintr-o singură bucată de lemn, a fost mutată în tindă, lângă ușa de intrare în naos. Masa are planșetă, picior și bază.  Piciorul a fost cioplit cu barda. Baza mesei este decorat cu motivul funiei, formă stilizată.

Trebuie menționate câteva ”țiitoare de prapuri”, cioplite din lemn, datând din secolul al XVIII-lea, aduse probabil odată cu mutarea bisericii din Socond (I. Iurasciuc, S. Șainelic, 1975, p.172.) Acestea au o înălțime variind între 60-70 cm și au o formă sculpturală specifică stâlpilor de pridvor.

În anii 1987-1988, pereții exteriori ai bisericii au fost acoperiți cu șindrilă, iar cei interiori cu lambriuri, lucrări care au răpit considerabil din valoarea de monument a edificiului. În 2019, învelitoarea de șindrilă a bisericii a fost înnoită, iar comunitatea are în vedere și alte viitoare lucrări de restaurare.

Fișă de monument întocmită de:

Maria Carmen SAS – referent Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare

dr. KISS Imola – consilier Directia Județeană pentru Cultură Satu Mare