Biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Stâna

Localitatea

Localitatea Stâna apare în documente sub denumirea de Felső Boldád, aparținând domeniului cetății Chioar, apoi domeniului femiliei Drag din Beltiug, împărtășind soarta acestuia (I. Iurasciuc-S. Șainelic, 1975, p.203.). La începutul secolului XX, a fost în proprietatea familiei Károlyi. Atunci satul avea 124 de case, cu 655 de suflete greco-catolice. În monografia comitatului Satu Mare, editată la începutul secolului XX, biserica din Stâna apare ca fiind construită în anul 1820 (Borovszky, f.a.p. 72.), când de fapt, din cauza creșterii numărului de enoriași lăcașul de cult a fost mărit.

Istoricul bisericii

În urma consultării Șematismelor din secolul al XIX-lea, putem să ne facem o imagine despre istoricul bisericii din localitatea Stâna. În catalogul anual al parohiilor Episcopiei greco-catolice de Muncaci din anul 1792, este consemnat numărul de suflete greco-catolice din Stâna, 350, iar preot era Pasku Elias (Bendász István-Koi István, 1994, p. 81.). Următoarea informație datează din anul 1832, unde, conform Șematismului de Oradea din acest an la Stâna biserica este închinată ”Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriill, este veche, postul preotului este vacant, limba este română, iar numărul sufletelor greco-catolice este de 431 (Schematismus Magno – Varadinensis, 1832, p. 89.) Din Șematismul din anul 1834, aflăm că postul preotului este încă vacant, iar de biserica închinată ”Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil” aparțin 452 de enoriași. Și de această dată este menționat faptul că limba folosită este cea română  (Schematismus Magno – Varadinensis, 1834, p. 89.). În anul 1835, postul preotului este încă vacant la biserica cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (Schematismus Magno – Varadinensis, 1835, p. 99.). Conform Șematismului din 1837, la Stâna numărul de suflete greco-catolice era de 500, limba folosită era cea română, și nu aveau încă preot în sat (Schematismus Magno – Varadinensis, 1837, p. 103.). Peste un an, postul preotului este încă vacant, iar numărul enoriașilor este de 453. Este specificat faptul că limba vorbită este cea română (Schematismus Magno – Varadinensis, 1838, p. 105.). Peste doi ani postul preotului este încă vacant, iar numărul sufletelor greco-catolice din Stâna este de 496 (Schematismus Magno – Varadinensis, 1840, p. 122.). În anul 1844, la Stâna slujește părintele Michael Bonyi, sunt 420 de credincioși greco-catolici și se specifică faptul că matricolele parohiale sunt utilizate încă din 1778 (Schematismus Magno – Varadinensis, 1844, p. 161.). În anul 1854, în Stâna slujea părintele Abrahamus Nedelco, limba vorbită era cea română, iar numărul de suflete era 584. (Schematismus Magno – Varadinensis, 1854, p. 61.). Șematismul din 1857 nu ne oferă nici o informație în plus față de cel din 1854 (Schematismus Magno – Varadinensis, 1857, p. 53.). Din Șematismul datând din 1871 aflăm numele preotului paroh, Michael Czinka (Schematismus Magno – Varadinensis, 1871, p. 65.). În Șematismul din 1890, este specificat faptul că biserica din Stâna închinată ”Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil” este din lemn, preot paroh este Elias Turdeanu, iar numărul enoriașilor este 485 (Schematismus Magno – Varadinensis, 1890, p. 103.). În anul 1895, în Stâna este preot Alexandru Papp (Pop), iar numărul enoriașilor este de 579. (Schematismus Magno – Varadinensis, 1895, p. 107.). Șematismul de Maramureș din 1936 datează biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Stâna ”cam din 1805”, preot era Emil Brehaița, iar matricolele sunt utilizate conform acestui Șematism din 1790. Numărul de suflete este de 1086. (Șematismul Veneratului Cler al Eparhiei Greco-Catolice Române a Maramureșului pe anul 1936, p. 67).

Datorită creșterii numărului de enoriași, în anul 1820 pridvorul a fost încorporat în interiorul bisericii, devenind pronaos, astfel putea cuprinde un număr sporit de credincioși (Dr. Ioan Godea, Dr. Ioana Cristache Panait, 1978, p. 475.).

În perioada 1998-1999, s-au realizat săpături la fundația Bisericii, s-au executat zidării din piatră la soclu, fără mortar. S-au desfăcut tăbliile și au fost înlocuite. Șarpanta din lemn de stejar a fost desfăcută. Învelitoarea din șiță de brad a fost desfăcută și refăcută. S-a restaurat integral coiful, acesta fiind tratat ignifug și antiseptic. S-a restaurat șarpanta, înlocuind elementele degradate sau putrezite cu elemente noi. Tencuiala pe bază de lut a fost desfăcută, refăcându-se pe șipci de rășinoase. S-au realizat zugrăveli pe bază de var. A fost executată o pardoseală din lemn. Tot atunci, a fost executată o instalație de paratrăsnet și împământare  a Bisericii.

Descrierea bisericii

Biserica de lemn din Stâna are un pronaos, o navă dreptunghiulară și o absidă hexagonală, mai scundă decât nava. Turnul încalecă latura vestică a navei, unde a fost adăugat un pridvor susținut de stâlpi ciopliți. Acoperișul este din șindrilă.

Intrarea în biserică se face de pe latura de vest a edificiului ecleziastic. Pridvorul susținut de stâlpi de lemn este așezat ptot pe latura de vest a navei, în fața tindei femeilor și a fost construit în anul 1820, când vechiul pridvor a fost inclus în pronaos în scopul măririi spațiului liturgic.

Turnul, cu forma unei prisme dreptunghiulare, are galeria scoasă mult în afară. Parapetul galeriei este format din scânduri așezate pe verticală, având partea inferioară sculptată cu motive geometrice.

Atât absida, cât și nava sunt luminate de trei ferestre mici de dimensiuni diferite, marcând trei etape de construcție. Fereastra absidei este de numai 26/32 cm, fără ramă, numai o sticlă fixată în tăietura grinzii. Biserica este construită din bârne masive a căror îmbinare se finalizează sub forma numită cap de rândunică, ce oferă întregului sistem în afară de funcția decorativă și una de susținere și transmitere a presiunii acoperișului.

În interior, naosul are bolta semicilindrică. Se păstrează doar pictura de pe bolta naosului, care din cauza umezelii este foarte deteriorată, astfel de-abia se pot distinge unele fragmente. În partea de sud a bolții în registrul inferior, se află scene cuprinzând Patimile Mântuitorului Iisus Hristos. Mântuitorul este biciuit de doi soldați cu turbane și sulițe (aluzie la turci), scenă căreia îi urmează cea a Încoronării cu spini. Iisus stă pe o laviță cu mâinile încrucișate și legate, în timp ce în stânga lui doi soldați  (unul turc), îi fixează coroane de spini, iar în dreapta acestora este o altă suită de soldați în armuri medievale. Registrul este precedat de Cina cea de Taină, în care Iisus este transpus central, în fața lui având o masă rotundă, pe care sunt redate schematic tacâmuri, și se continuă în partea de nord a bolții pe registrul inferior, de la pronaos spre altar. Numărul scenelor de pe boltă este relativ restrâns. Sunt pictate într-un singur plan, lipsind elementul de perspectivă, precum și peisajele. Cromatica este, și ea, relativ restrânsă, rezumându-se la roșu, albastru, negru, iar pentru aureole galbenul. Pictura este realizată în manieră apuseană, de un artist anonim  de la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea (Porumb Marius, 1998, p. 383.)

Fișă de monument întocmită de:

Maria Carmen SAS, referent Centrul Județean Pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare,

Dr. KISS Imola, consilier, Direcția Județeană Pentru Cultură, Satu Mare