Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Bulgari

Localitatea

Primele consemnări ale localității Bulgari, începând din sec. XIV și continuând pe parcursul secolelor XV și XVI, au legătură cu documente de proprietate, moșteniri, acte juridice referitoare la bunuri, posesiuni și iobagi.

Potrivit lui Petri Mór – cel ce a întocmit monografia comitatului Sălaj, localitatea a fost inițial populată de maghiari, dar din cauza diferitelor confruntări armate, satul s-a pustiit.

În cursul secolului al XVII, s-a menționat că aici a existat biserică calvină. Autori români de la începutul secolului XX considerau că aceată biserică ar fi putut aparține comunității românești trecute la „legea calvină”. Mai mult, aceiași autori români ai monografiei Sălajului, vedeau în bisericuța de lemn din Bulgari un adevărat prototip al bisericilor „celor vechi românești”. Satul a fost repopulat, potrivit lui Petri Mór, în anul 1719.

În 1733, apare ca localitate românească, numărul familiilor românești din Bulgari fiind de 14, având biserică și un preot ortodox, Vasile. Referitor la conscripția din 1750, se consideră că satul Bulgari a fost recenzat sub denumirea de „Szilagy polgar” – localitate înscrisă în conscripție între localitățile învecinate Bulgariului, Dobrin și Mineu. Din aceste considerente, valorile înscrise acestei localități au fost atribuite ulterior de către cercetători Bulgariului: 209 locuitori, o biserică cu preot și cantor.

În perioada 1760-1762, satul Bulgari este consemnat ca având biserică ortodoxă, preot neunit și 36 familii ortodoxe.

În anul 1864, localitatea Bulgari era situată în comitatul Solnocu de Mijloc, plasa Cehului, considerată la acel moment a fi curat românească. Era cunoscută atât sub numele de Nyirmon, uneori, în românește aceasta numindu-se Bulgar. În chestionarele academicianului Pesty Frigyes, întocmite în 1864, era consemnat că locuitorii nu cunoșteau vechimea localității și nici alte evenimente deosebite, în afară de faptul că în trecut această localitate a fost o comună maghiară. Nu se știa nici din ce cauză localitatea se numește Nyirmon/Bulgar.

În șematismul bisericesc din anul 1900, comunitatea din Bulgari era formată din 321 de credincioși greco-catolici. Din punct de vedere bisericesc, comunitatea era organizată sub forma unei filii aparținătoare de parohia Sălățig. Casa parohială era din lemn, la fel cum erau și anexele sale. Edificiul școlar era din lemn, era frecventat de cei 32 de elevi din sat, cantor și învățător fiind Vasile Lung. Pe lângă credincioșii români, la 1900 mai locuiau în sat și 6 persoane izraelite. În primii ani ai secolului XX, hotarul localității avea aproximativ 600 iugere, cea mai mare parte a locuitorilor fiind plugari. Dintre adulți știau citi și scrie românește 220 persoane – 160 bărbați și 60 femei, dintre care și în limba maghiară doar 15.

În anul 1936, conform șematismului bisericesc aferent acestui an, numărul credincioșilor ajunsese la 400, în localitate mai viețuind și 4 persoane de religie ortodoxă, 6 neoprotestanți și 2 izraeliți. Casa parohială, din lemn, fusese ridicată în anul 1879.

Din toponimia satului Bulgari: La Bold – loc care a fost o parte din sat, Braniște – teren de cosit de lângă Valea Sălajului,  Ciutruci – pădure de cer care a fost tăiată, La Cruce – loc pe care a fost o răstignire, Dealu Bisericii – dealul de deasupra bisericii,  la Moară – o casă izolată care a fost cândva moară, Strâmturi – teren pe Valea Sălajului, e un loc mai strâmt,  Puste – cem mai bun teren arabil al satului.

Istoricul bisericii

• 1759 + (2-3 ani) – a fost construită biserica, inclusiv turnul și prispa. Probabil acoperită inițial cu tulheni.
• 1765, preotul greco-catolic Toader din Bulgari reușește să recupereze biserica de la credincioșii neuniți.
• 1768, parohia Bulgari, prin preotul Toader primește în anul 1768 un Evangheliar, cumpărat din fondul de 10.000 florini acordat în acel an Diecezei unite de Făgăraș de către Curtea vieneză.
• 1775 – sunt realizate icoanele împărătești (datate). Unii autori apreciază că la acest moment biserica a fost pictată în întregime, ulterior suprapunându-se pictura atribuită lui Ioan Prodan.
• 1776 – biserica de lemn din Bulgari este consemnată ca având doar veșminte preoțești vechi.
• 1783 – biserica a fost reșindrilită de către meșterul Lazăr
• Decorul pictat al bisericii îi este atribui lui Ioan Prodan despre care se crede că ar fi pictat aici în primele decenii ale secolului al XIX-lea. De menționat faptul că același zugrav a pictat biserica din Bârsa, sat apropiat de Bulgari. De remarcat reprezentarea pe ancadramentul intrării în naosul bisericii a vulturului imperial bicefal, însemnul heraldic al Imperiului Austriac, formulă interimară (1804-1867), ce poate furniza un reper cronologic pentru pictura bisericii.
• 1824 – Încep să fie ținute registrele matricole ale parohiei/filiei
• 1858 – antimis sfințit de episcopul Ioan Alexi
• 1872 – la acest moment, biserica se considera a fi în stare bună. Într-un inventar parohial din acest an (1872), este descrisă astfel: biserica are boltitură de scânduri, fiind padimentată cu scânduri. Avea o ușă și patru ferestre. Lungimea bisericii era estimată la 5 stânjeni, iar lățimea la peste un stânjen și jumătate. Masa altarului era din lemn, învelită cu două învelitori mai vechi. Pe altar se putea găsi obișnuitul tabernacol, realizat din lemn. Tot pe altar era așezat antimisul primit de la episcopul Alexi, o Evanghelie tipărită la Blaj în anul 1775, un Liturghier tipărit tot la Blaj în anul 1800. Într-un mic vas de aramă se păstrau uleiul și mirul și o linguriță de pacfon (aliaj ce imită argintul). În altar se mai găseau și cele două rânduri de veșminte preoțești. Iconostasul bisericii era considerat vechi, în naos fiind consemnată și o strană, două cădelnițe de aramă, un sfeșnic cu picior de lemn, o măsuță de lemn și trei cruci de lemn mai mici. În pronaosul bisericii se aflau trei icoane portabile, două lavițe de scândură, șapte ștergare și două cruci de lemn. În turnul bisericii se aflau două clopote.
• 1929 – refacerea a acoperișului (este reșindrilită biserica). Unii autori au considerat că la acest moment a fost adăugată prispa bisericii, fapt infirmat de investigațiile dendrocronologice efectuate aici.
• 1983 – a fost reacoperită biserica de către Valer Onaciu împreună cu tatăl său. Șindrila pusă la acea dată nu a fost realizată manual ci cu ajutorul uneltelor de tâmplărie. Șindrila făcută în 1983 a fost realizată din lemn de stejar și a înlocuit o învelitoare de șindrilă, făcută din lemn de fag, adusă cu aproximativ 30 de ani înainte din localitatea Vicea, situată în apropierea Someșului, în județul Maramureș.
• 2017 – reînvelirea bisericii cu șindrilă din rășinoase, meșteri din Maramureș.

Descrierea bisericii

Biserica de lemn din Bulgari este amplasată în partea de sus a satului, în extremiteatea sa răsăriteană, în apropiere de drumul ce duce spre Domnin și Bârsa. Edificiul de cult este așezat în vechiul cimitir al satului, în care se găsesc numeroși pruni. În preajma bisericii, putem regăsi și o răstignire ce datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cărarea ce duce din drum spre biserică a fost refăcută relativ recent, prin realizarea unor trepte de lemn.

Din punct de vedere arhitectural, biserica este caracterizată de un plan dreptunghiular, continuat spre răsărit cu absida altarului, decroșată, de formă semicirculară – situație rar întâlnită în cazul bisericilor de lemn. În zona Sălajului, dar și a Codrului, doar biserica de lemn din Chieșd mai are o absidă asemănătoare, caracteristică despre care se crede că reprezintă o încercare de reproducere absidei bisericilor de piatră. Pe latura de sud este amplasată prispa bisericii care adăpostește intrarea. Spațiul interior este compartimentat după cerințele ritului oriental: pronaos (biserica femeilor), naos (biserica bărbaților) și altar. Separarea încăperilor, în cazul naosului și pronaosului, se face prin intermediul unui perete de lemn în care au fost create spații/deschideri pentru ca slujba să poată fi urmărită mai ușor și din pronaos. Intrarea în naosul bisericii este simplă, fără decorațiuni sculptate. Din naosul bisericii, de formă aproape pătrată, trecerea spre absida altarului se face prin două deschideri, una aferentă ușilor împărătești, cea de-a doua, ușilor diaconești. Iluminatul spațiului interior se face prin intermediul a 5 ferestre de dimensiuni diferite. Două dintre acestea se regăsesc în naos, câte una pe laturile de sud respectiv de nord, poziționate în dreptul stranelor cantorale. Restul ferestrelor se regăsesc: una pe latura de sud a altarului, și alte două, așezate pe curbura absidei, spre est, simetrice față de axul absidei.

În elevație, mica bisericuță din Bulgari are un soclu de piatră calcaroasă, spartă, în unele locuri completat cu elemente de lemn. Peste pronaos, este așezat turnul clopotniță ce străpunge învelitoarea de șindrilă a bisericii. Sub același acoperiș, unitar pe lungimea prispei pentru pronaos și naos, regăsim bolta semicilindrică ce acoperă naosul. Aceasta se sprijină pe un arc dublou, transversal, decorat cu modelul frânghiei și cu rozete. În centrul bolții, acest arc dublou se intersectează cu meșter grinda (grinda axială), iar intersecția acestor două elemente a fost punctată printr-o cheie de boltă pe care ulterior a fost reprezetat Duhul Sfânt, în chip de porumbel. Bolta semicilindrică a altarului se racordează cu conturul peretelui prin intermediul a patru fâșii curbe, o poliță de sândură servind de proscomidiar, pornind din spatele iconostasului. Deasupra absidei altarului, acoperișul coboară și se retrage, pentru a putea urmări linia pereților. Întrucât elementele de lemn, grinzile ieșite în exterior pe care se sprijină cosoroaba absidei nu au (nu mai au) legătură în interior, pentru a compensa forța de apăsare a acoperișului au fost montate o serie de proptele ce leagă capetele acestor grinzi, ieșite în consolă de peretele altarului.

În ceea ce privește învelitoarea de șindrilă, comparând fotografiile existente, se poate observa că învelitoarea actuală, pusă în două straturi diferă în partea sa inferioară față de vechea șindrilă. Actuala șindrilă are vârful ușor ascuțit și nu este horjită. Față de situația de dinainte de anul 2017, actuala învelitoare mai are prevăzute în zona coamei, acele rânduri de șindrilă ce protejează coama de apele pluviale. Câte o cruce din tablă este așezată în extremitatea estică a coamei, atât deasupra naosului cât și deasupra absidei altarului. Pătratul turnului este acoperit din scânduri. Peste acestea ies puțin spre exterior scândurile galeriei turnului, decorate în partea lor inferioară cu două rânduri de goluri traforate, triunghiulare. Galeria turnului este deschisă, pe două arcade, turnul-clopotniță fiind acoperit de o fleșă poligonală. În vârful turnului regăsim cruce realizată tot din tablă.

Decorul sculptat al bisericii impresionează. Ancadramentul intrării, pe latura de sud, lasă impresia masivității. Ușa bisericii este încadrată în trei chenare succesive, din care două, cel mai apropiat și cel mai îndepărtat sunt redate sub forma unei frânghii/unei tării. Cel de-al doilea brâu, aflat la mijloc, este decorat cu rozete mai mici, linii frânte, punctate și cruci. Cele trei brâuri se întâlnesc în partea lor inferioară în câte un cerc în torsadă (câte unul pe fiecare uscior) , fiecare dintre acestea decorat diferit, cu raze și cruce înscrisă sau, în cazul celui de-al doilea, cu o cruce mai mare, ce împarte cercul în sferturi, cu linii obice, o rozetă, și hașuri în diferite unghiuri. Brâul ce înconjoară biserica, lat de circa 15-20 cm, este sculptat cu modelul frânghiei numai pe latura de sud și de sud-est. Cei cinci stâlpi ai prispei sunt decorați în zona lor mediană prin îndepărtarea simetrică din volumul stâlpului și realizarea unui brâu simplu la mijlocul părții decorate.

În interiorul bisericii, intrarea în naosul bisericii nu are un decor sculptat. În schimb, elementele ce marchează bolta naosului, adică arc dubloul și meșter grinda sunt decorate la rândul lor cu linii oblice și rozete. Piciorul mesei altarului este realizat din piatră, cu o secțiune mai mare în zona sa mediană, colțurile celor patru fețe teșite iar spre capele, crește respectiv descrește în trepte. Pe fața sa vestică, adică spre naos, piciorul mesei altarului este decorat cu o cruce și este însemnat anul 1833.

Se mai remarcă rotunjirile la intrările în absida altarului, în partea lor superioară respectiv în cea inferioară. Dintre elementele mobile din inventarul aceste biserici reținem candelabrul de lemn, revopsit, precum și lada bisericii – o lădiță veche în care se păstrau diverse documente sau obiecte de cult.

Privitor la decorul pictat al bisericii, în pronaos regăsim o impresionantă compoziție a Judecății de apoi, de factură bizantină. Regăsim tot în pronaos redată pilda celor zece fecioare, chipuri de mironosițe, prezentate cu fuste largi, în nuanțe de roșu și gri. Pe peretele de sud, în dreapta intrării este zugrăvită Cuvioasa Marina și Sfântul Nechita iar spre stânga, Sfântul Spiridon. De asemenea, se mai pot vedea urmele unor reprezentări precum păcătoșii și iadul precum și personificarea Lenii. Pe cei doi usciori ai portalului interior sunt reprezentați Sfinții Petru și Pavel. Deasupra intrării, poziționată în nori, flancată de Soare și Lună, regăsim stema Imperiului Habsburgic.

În naos, pe boltă, un întreg registru este dedicat decorului floral. Un decor pictat de aceeași manieră poate fi regăsit și pe suprafețe din peretele despărțitor unde apare și o friză cu pești. În zona centrală regăsim Sfânta Treime – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, acesta din urmă reprezentat pe cheia de boltă.

Spre iconostat, plasată între scena răstignirii și cea în care este reprezentată Maica Domnului, regăsim reprezentate cele 7 Ceruri, cu Soare și Luna poziționate în jurul Pământului, aflat în mijloc. O a doua reprezentare ce completează modelul cosmologic este o reprezentare a Pământului, înpărțit în cinci zone distincte, fiecare cu câte o cetate. Pe chenarul acestei reprezentări mai pot fi distinse unele texte explicative: Europa, Asia sau Răsăritul.

În alte două registre din naosul bisericii sunt redate patimile lui Isus precum și alte imagini ca cea a Sfântului Ilie, a Sfântului Petru și alții. Minunile Duminicilor sunt infățișate pe pereții naosului, printre ele găsindu-se și scena Înăltării Domnului. Tot în naosul bisericii regăsim reprezentați pe Cei trei magi de la Răsărit, iar pe timpanul de vest, este reprezentată facerea lui Adam și Eva, apoi Adam și Eva lângă pomul din Eden și în final, după alungarea din Rai, pe Adam și pe Eva, muncind.

Pictura iconostasului a fost atribuită pe baza analogiilor stilistice aceluiași zugrav care a pictat și icoanele împărătești în anul 1775. Din pictura altarului, remarcăm frumusețea epitafului mural „Punerea în mormânt”, sau unele figuri din friza sfinților ierarhi, atribuite lui Ioan Pop din Românași.

Prinse în exterior, de pereții bisericii, încă pot fi regăsite câteva cruci. Una dintre aceste cruci este cea a preotului paroh Gheorghe, anul 1788. La capătul de răsărit al prispei este așeazată o piatră funerară, a lui Atanasie, datând din anul 1707.

Fișă de monument întocmită de:

dr. ist. ing. Bogdan Ilieș – vicepreședinte Asociația ARHAIC