Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Corund

Localitatea

Prima atestare documentară a localității Corund datează din anul 1383, când este pomenită cu ocazia marcării și delimitării hotarelor. (PETRI, Mór) În 1423, Corund apare menționat în documente cu denumirea de Tothkorond.

La finele secolului al XIV-lea, Regina Maria de Anjou, soția lui Sigismund de Luxemburg, printr-un act de donație regală, dăruiește Corundul familiei nobiliare Jakcsi, mare proprietar de pământuri din această zonă, stăpână a cetății Hodod. Astfel este explicabil faptul că, în anul 1570, localitatea este parte a domeniului cetății mai sus amintite.

În anul 1595, localitatea ajunge prin vânzare în proprietatea lui Bartolomeu Drágffy, până în anul 1668, când intră în posesia familiei nobiliare Wesselényi.

Istoricul bisericii

Conform unei monografii a fostului Comitat Sălaj, biserica de lemn din Corund datează din anul 1750. Cercetările dendrocronologice realizate în 2021 au scos la iveală faptul că lemnul întrebuințat pentru construirea bisericii a fost tăiat în iarna anului 1789 și că, cel mai probabil, biserica a fost ridicată în 1790. Portrivit acelorași cercetări, se poate presupune că elementele vechi prezente în structura actuală a bisericii provin, în general, din momentul construcției inițiale (cu excepția renovărilor moderne de la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea.

Tradiția locală reține faptul că inițial, această biserică se afla pe un deal în partea răsăriteană a satului, într-un loc numit Pârâul Fagului, în mijlocul cimitirului. De acolo a fost mutată pe butuci de lemn pe locul unde se află și astăzi. „O fost adusă cu durgălaua și unde o apuca duminica, acolo se făcea slujbă”(I. Iurasciuc, S. Șainelic, 1975, p. 169.).

Autorii picturilor de la Corund nu s-au semnat, dar anul 1798, înscris în cartea ţinută de Dumnezeu Tatăl, înfăţişat pe bolta naosului, indică anul finalizării unei părţi a decorului pictat. Deosebirile stilistice arată faptul că pictura pereților bisericii de la Corund în a fost realizată în mai multe faze, în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea şi la începutul veacului următor.

În anii 1998-1999, biserica de la Corund trece prin ample lucrări de restaurare.

Descrierea bisericii

Biserica are absida pentagonală decroșată, nava dreptunghiulară, pronaos și prispă pe laturile de vest și de sud până la absida altarului. Intrarea în edificiul ecleziastic se face de pe latura vestică.

Deasupra pronaosului, se înalță turnul cu coif sub formă de prismă, având galeria mult scoasă în afară. Parapetul galeriei este format din scânduri fixate vertical, cu traforuri în partea inferioară. La colțurile coifului, se află câte un turnuleț în miniatură, pecete a dreptului de judecată (Sfatul bătrânilor). După o altă percepție, este simbolul Mântuitorului înconjurat de cei patru Evangheliști.

În exterior, la mijloc, pereții sunt încinși cu un brâu sculptat cu motivul funiei, scos în relief. Acest motiv mai apare, pe verticală, la ancadramentul portalului, dând un efect de grandoare intrării.

Pictura interioară, executată în stil postbizantin, cu influențe baroce, are o valoare artistică deosebită, fiind o adevărată Biblie în imagini. Conform academicianului Marius Porumb, pictura a fost executată între anii 1790-1800 și întreg ansamblul este caracterizat prin tendința de subliniere a sensului eshatologic cu accente moralizatoare (Porumb, 2003, p. 90). Potrivit aceleiași surse, pictura este atribuită iconarului și muralistului Ţiple Popa, care a fost activ în Nord-Vestul Transilvaniei  în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (Porumb, 2003, p. 137). Același meșter iconar a lucrat și la biserica satului învecinat Chieşd, precum și la Soconzel.

Se pot distinge trei etape în care a fost executată pictura interioară. Cele mai vechi sunt pronaosul și iconostasul, pictura bolții naosului fiind cea mai recentă, datând de la finele secolului al XVIII-lea.

În pronaos, pe peretele vestic de-o parte și alta a intrării este pictată scena Judecății de apoi. Îl vedem pe Lucifer stând pe un butuc cu un vătrai în mână, simbol al chinurilor pe care le supraveghează și al focului pe care îl întreține. Deasupra lui, se află un drac cu o trâmbiță într-o mână și în cealaltă cu un steag, vestind momentul judecății. Aceștia deschid șirul păcatelor cauzatoare ale chinurilor iadului: „cei care dorm dumineca în timpul sfintei liturghii”, urmează „biraiele care fac strâmbătate”, care sunt băgați într-un cazan cu smoală, al cărui foc este întețit de draci cu foale în mână, „muierea care strică pruncii”, „care-și suduie părinții”. La cel care „jură strâmb” un drac îi scoate limba cu un clește de fierărie.

Urmează „cel care taie pământul altuia”, trăgând un plug de lemn la coarnele căruia stă un drac.

Morarul este zugrăvit cu o piatră de moară atârnată de gât, alături de el crâșmarul cu un vas atârnat de gât, lângă care este un drac călare pe un butoi. Este foarte interesantă „cumpăna dreptății”, o balanță, care are pe un taler o cruce și de celălalt trag doi draci pentru a birui crucea. Este redată „Ciuma” pe un cal alb cu o mătură de nuiele pe umăr. De o parte se află „Moartea” reprezentată printr-un schelet și pe cealaltă „Lenea” o femeie stând pe un butuc cu furca în mâna stângă din care îi cade fusul și furca.

Pe peretele sudic al pronaosului, sunt pictate Sfintele Mucenițe: Sofia, Pelaghia, Cuvioasa Paraschiva, Marina, Agripina și Irina.

Pe peretele nordic al pronaosului, este pictată scena cu pilda celor zece fecioare, îmbrăcate în port specific zonei Codrului. Fecioarele înțelepte poartă zgardă sau mărgele. Fecioarele nebune au părul legat în cozi. Între fecioarele înțelepte și cele nebune, a fost pictat chipul Mântuitorului, în spate fiind o clădire.

Îmbrăcămintea lui Hristos cuprinde elemente decorative locale.

Pe cei doi stâlpi care delimitează pronaosul de naos, sunt pictați Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

Grinda de susținere a cafasului, între timp înlăturat, este ornamentată cu trei specii de pești și trei raci.

Autorii picturilor de la Corund nu s-au semnat, dar în cartea ținută de Dumnezeu Tatăl, înfăţişat pe bolta naosului, se poate vedea înscris anul 1798, care indică anul finalizării unei părţi a decorului pictat.

Bolta este dominată de scena Sfintei Treimi și a Pantocratorului, realizate în manieră apuseană. Spațiile dintre scene sunt împodobite cu motive florale și geometrice. O caracteristică a picturii bolții este dominanța culorii roșii. Pe boltă sunt reprezentate chipurile prorocilor, precum și al lui Moise și Aron.

Nava bisericii conține, pe ambele laturi, scene din Patimile lui Iisus. Este interesantă vestimentația soldaților romani inspirată din cea a soldaților Imperiului Habsburgic, deci artistul popular astfel își imagina dușmanul punând semnul egalității între inamic și Habsburgi.

Iconostasul este foarte valoros, artistic lucrat. Artistul iconar l-a executat cu respectarea Erminiei privitoare la locul și simbolul fiecărei icoane de pe iconostas. Există asemănări între acest iconostas și cel din Bolda, în ceea ce privește maniera în care a fost pictat, tehnica, dimensiunile precum și dispunerea scenelor.

În primul registru se află Icoanele Împărătești în ordinea canonică: Mântuitorul, Maica Domnului, Sfântul Arhanghel Mihail și Sfântul Nicolae. Sub Icoanele Împărătești, pe cadrele ușilor îl regăsim pe Arhanghelul Mihail, Sfânta Ana, Maria Magdalena și Iisus.

Pe al doilea registru, deasupra ușilor sunt reprezentate scene din viața Mântuitorului sărbătorile de peste an. Icoanele de praznic sunt despărțite central de portretul „Feței lui Iisus” cu coroana de spini de pe năframa Veronicăi.

În registrul al treilea, îl vedem pe Iisus cu evanghelia în mână și cei 12 apostoli.

În registrul superior, este reprezentat Mântuitorul răstignit între cei doi tâlhari, într-un cadru arhitectonic deosebit de încărcat.

Deasupra iconostasului, se află crucea, având de-o parte și alta icoana Maicii Domnului și a Sfântului Apostol Ioan, formând registrul al patrulea.

Pictura absidei altarului este mai recentă, reprezentând chipurile Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe: Vasile cel Mare, Ioan Hrisostom, Sfântul Grigore de Nazianz etc.

Fișă de monument întocmită de:

Maria Carmen Sas – referent Centrul Județean Pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare

Dr. Imola Kiss – consilier Direcția Județeană pentru Cultură Satu Mare