Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Horoatu Cehului

Localitatea

Satul Horoatu Cehului este atestat documentar la 1220, sub denumirea de Villa Chroat. În 1388, făcea parte, alături de satele învecinate din domeniul cetății Aranyos. Potrivit tradiției locului, în preajma anului 1614, familiile Cirț și Oșan, care locuiau aici, și-au construit o mică biserică de lemn, acoperită cu paie. Bătrânii satului reținuseră că primul preot al satului ar fi fost din familia Oșan.

La 1733, Horoatu Cehului este înregistrat în conscripția din anul 1733 ca având o biserică, în care slujea preotul Ilie, unit, pentru cele 22 de familii ale satului.

În 1749, se realizează pictura bisericii, de către Ioan Prodan.

În 1750, satul este înregistrat ca având 276 locuitori, un preot și o biserică.

În conscripția din 1760-1762, Horoatu Cehului avea un singur preot, unit și 63 de familii neunite și o biserică, de asemenea neunită.

În 26 iulie 1776, episcopul Grigore Maior expunea Guberniului situația din Horoatu Cehului unde pământul parohial desemnat prin decret imperial – probabil în deceniul al cincilea sau la începutul celui de-al șaselea al sec. XVIII, a fost ocupat de contele Gyulai pentru că satul se declarase ortodox în anii `60 ai secolului XVIII.

Găsim menționată, la 1900, biserica de lemn, cu hramul Sf Arhangheli Mihail și Gavriil, edificată în anul 1749, filie la Biușa. Satul număra 181 de locuitori din care 170 era români greco-catolici.

În primii ani ai secolului XX, Horoatul Cehului, numit pe atunci Horoatu românesc se afla în pretura Cehului și din punct de vedere bisericesc, era filie a parohiei Biușa. Localitatea avea 243 de suflete. Despre biserică se reținea că fusese ridicată în anul 1749, copii de școală fiind 34.

Istoricul bisericii

Tradiția locală reține că primele familii așezate în această localitate, Cirț și Oșan, au construit biserica de lemn. Conform unei inscripții aflate pe latura de sud a bisericii, în exterior, construcția bisericii a început în anul 1747 și s-a finalizat în anul 1749. Inscripția este următoarea: „Această sfântă biserică s-au început a se zidi la anul Domnului 1747, îngătat 1749, la sfințenie … în zilele înălțatei crăiesii Maria Terezii… ”.

În 1776 – parohia Horoatu Cehului era înregistrată ca fiind aproape fără veșminte bisericești – avea un singur stihar, și acela vechi și o singură carte bisericească, un Liturghier.

La un moment necunoscut, probabil spre sfârșitul secolului al XIX-lea, au fost mărite ferestrele (în urma acestei operațiuni, pisania de pe latura de sud a fost deteriorată), au fost realizate golurile din peretele dintre naos și pronaos, prin scoaterea unei bârne de lemn și poate tot cu această ocazie a fost realizat și corul din naos.

În anul 1978, au fost realizate lucrări de reparații, ocazie cu care biserica a fost reșindrilită.

În perioada 1980-1981,s-a introdus curentul electric, între 1983-1985 s-au amplasat câteva bănci și s-a reparat tavanul de scânduri a prispei.

Cele mai noi lucrări de reparație au fost realizate în jurul anului 2000, ocazie cu care s-a refăcut soclul de piatră al bisericii, au fost schimbate tălpi și a fost refăcută învelitoarea de șiță a bisericii.

Descrierea bisericii

Bisericuța de lemn din Horoatu Cehului este așezată în partea de nord a localității, în lunca văii ce mărginește satul. 

Construcția este realizată din bârne cioplite, așezate în cununi orizontale. Tălpile de stejar sunt așezate pe un soclu de piatră. Împărțirea edificiului este cea consacrată: pronaos, naos și absida altarului, decroșată, poligonală, cu cinci laturi. Pe latura de sud regăsim prispa bisericii, destul de generoasă ca spațiu. Aceasta adăpostește intrarea în biserică, scara spre ușa podului dar și peretele de sud al bisericii, perete pe care este dăltuită pisania ce datează edificiul. Ca element de particularizează această biserică este tocmai pisania amintită, ce se întinde din dreapta intrării pe toată lungimea peretelui de sud – pisanie care are cea mai mare lungine dintre toate inscripțiile din bisericile Sălajului și, de asemenea, din bisericile de lemn păstrate în Zona Codrului.

Intrând în biserică, ajungem mai întâi în pronaos. Acesta este tăvănit, turnul-clopotniță fiind așezat chiar deasupra sa. Trecerea în naosul bisericii se face printr-un portal ce abundă de decor sculptat. Pentru a ușura participarea la slujbă a enoriașelor, peretele ce desparte cele două încăperi a fost prevăzut cu goluri. În naos, spre vest, a fost amplasat și un cor. Naosul este acoperit de o boltă semicilindrică, susținută probabil, pe extrados de arce-dublou. Intrările în absida altarului sunt doar două: cea împărătească și cea diaconească. Spațiul altarului este acoperit de o boltă semicilindrică, mult mai îngustă decât cea a naosului, finalizată spre est prin trei fâșii curbe cu ajutorul cărora se racordează la pereții de est, sud-est și nord-est. Piciorul mesei altarului este din lemn, tăiat decorativ. Pe acesta să sprijină foaia mesei altarului.

Biserica de lemn din Horoatu Cehului, din punct de vedere al decorațiunilor sculptate, aduce mult cu ceea ce putem întâlni la biserica din Nadiș, localitate aflată în vecinătate. Tocmai din această cauză, biserica din Horoatu Cehului – mai recentă cu doar câțiva ani decât cea din Nadiș, a fost considerată a fi realizată de același meșter ca și cea din Nadiș, adică Gheorghe din Chendrea sau de un meșter ce provine din aceeași ambianță. Astfel, prispa de la biserica din Horoatu Cehului este una dintre cele mai decorate. Pe decorul acesteia, se remarcă rozete mai mari sau mai mici, rânduri de linii zimțate, decoruri ce imită frânghia. Meșterul bisericii a avut grijă să orneze atât cosoroaba prispei, cât și stâlpii și „umerașii”-contre ce-i leagă pe aceștia de cosoroabă. Ancadramentele intrărilor sunt împodobite cu chenare de funie, romburi duble, dar și motive vegetale – vița de vie cu struguri. Bazele fiecărui ușcior, atât în cazul portalului interior cât și în cazul celui exterior, sunt marcate de câte două rozete.

În prezent, lăcașul de cult aflat în circuitul cultic până nu demult, nu mai păstrează decorul pictat cu care se pare că a fost decorat odinioară. Vechea pictură a bisericii, atribuită lui Ioan Prodan, cel ce a pictat și la Bulgari și la Bârsa, a fost acoperită. Pe bolta naosului pot fi zăriți cei patru evangheliști, cu numele menționat cu caractere latine, cu siguranță o realizare mai recentă. În absidă, deasupra altarului, încă poate fi văzută reprezentarea Duhului Sfânt, sub formă de porumbel.

Dintre piesele ce contribuie la valoarea acestei biserici sunt și icoanele împărătești: Isus Împărat, Maica Domnului cu Pruncul și Sfântul Nicolae, toate trei realizate de același meșter iconar – fiecare dintre acestea amintind donatorii, precum cei din familia Cirț sau Mate. Reținem și icoana ce îi reprezintă pe Arhanghelii Mihai și Gavriil sau pe Sfânta Treime. În prezent, pereții biserici sunt încărcați de carpete de factură modernă, de ștergare și de icoane recente. 

Fișă de monument întocmită de:

dr. ist. ing. Bogdan ILIEȘ – vicepreședinte Asociația ARHAIC