Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Nadiș

Localitatea

Satul Nadiș este atestat documentar începând cu anul 1387, an în care această localitate este menționată ca aparținând cetății Aranyos. Mai pe urmă, în secolele XV și XVI, localitatea este menționată ca aparținând comitatului Solnocu de Mijloc. De regulă, documentele în care este amintit Nadișul se referă la aspecte patrimoniale, documente juridice legate de moșteniri, diferite procese, conscripții sau probleme în legătură cu iobagii. În 1733, numărul familiilor românești din Nadiș era de 26, având și un preot ortodox, Gheorghe, precum și biserică. La anul 1750, Nadișul figurează înregistrat ca având 365 locuitori, cu biserică, preot și cantor.

În perioada 1760-1762, satul Nadiș este consemnat ca având biserică greco-catolică, doi preoți uniți, 32 de familii unite și încă 50 de familii ortodoxe (neunite). În 1767, într-o consemnare a situației din Nadiș, protopopului din Băsești preciza că neuniții (ortodocșii) din sat, neavând ce face (neavând alternativă), frecventau slujbele ținute la biserica satului, la acel moment unită (greco-catolică). În 1776, parohia din Nadiș era înregistrată ca având doar veșminte preoțești vechi. În ceea ce privește cărțile bisericești, erau deținute: un Minei, o Psaltire, un Evangheliar, un Apostol, un Strastnic.

În jurul anului 1908, Nadișul era situat, din punct de vedere administrativ, în comitatul Sălajului, în pretura Cehului. La acel moment, localitatea era cunoscută sub denumirea de Nadișul Român, deși românii îi spuneau simplu, Nadyiș. Maghiarii îl numeau Oláhnádasd. În primii ani ai secolului XX, făcându-se referire la câteva conscripții realizate în prima parte a secolului al XVIII (anii 1715 și 1720), se considera că la momentul acestor conscripții, satul era locuit în mare parte de maghiari, abia începând cu conscripția din 1733 regăsindu-se aici mai multe familii românești.

În această localitate, a activat pictorul Zaharia Pop, descendent al unei familii de mici nobili români, activitatea acestuia desfășurându-se spre sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. O icoană realizată de Zaharia Pop, datând din anul 1807, se află la biserica de lemn din Chieșd, jud. Sălaj.

În jurul anului 1847, satul era considerat a fi „curat românesc”, numărând 321 de suflete. În 1908, satul avea 124 de case și 630 de credincioși greco-catolici. În sat era o școală confesională, erau 188 adulți (120 bărbați și 68 femei) care știau să scrie și să citească, dintre aceștia, 54 cunoscând și limba maghiară. Din cele aproape 1000 iugere, cât însuma hotarul satului, aproximativ 760 aveau proprietari români.

Din toponimia satului Nadiș: Barcurile – pădure în hotar cu Sălățigul, Buia Benții – teren agricol a familiei Bențea, Clejia Popii – loc izvoros, a fost al bisericii, Coasta lui Popa – coaste pe Dealul Suflețoaiei, După Biserică – teren agricol din sat, fântâna Baronului – o fântână din sat, Goroniște – teren arător, cândva a fost pădure de goroni, Pădurea Vaidenilor – pădure, a fost a familiei Vaida, Râpa Diacului – o ravenă adică o vale mare prin care curge apă, au fost mulți spini.

Istoricul bisericii

• 1732 – inscripție, portal interior pronaos – probabil anul în care a început construcția
• 1738 – inscripție, portal interior naos – probabil anul la care a fost finalizată biserica. Același an, 1738, scris A (1000)7388 – an ce apare pe portalul intrării în biserică, a fost citit de către Leontig Ghergariu și menționat în notițele sale. Pisania de pe portalul bisericii: „Beseareca uau făcut meșter Gheorghie din Chendrea”
• 1743 – clopot donat bisericii
• 1806 – cumpărarea unui clopot al bisericii de către Bențe Toader, Borbalo Anuța și Bențe Grigoraș
• 1875 – o răstignire de lemn a fost ridicată în curtea bisericii. În același an, biserica a fost reșindrilită.
• 1881 – a fost realizat corul (cafasul) bisericii de către meșterul Radu Petru. În prezent, acesta nu mai există, fiind înlăturat cu ocazia lucrărilor de restaurare desfășurate aici. O altă informație cuprinsă într-o micromonografie a parohiei precizează că pe prinda acestui cor se regăsea înscris anul 1875 și numele lui Oegar Vasile, cel ce a înființat și a dirijat corul din sat.
• 1921 – Biserica era descrisă ca fiind lungăreață, clădită numai din lemn, în stare slabă. La acel moment, pictura bisericii era puternic deteriorată, „chipurile” abia mai putându-se vedea.
• 1923 – Biserica de lemn din Nadiș, singura biserică din localitate la acel moment, primea drept despăgubire sumele de 91 lei, respectiv de 43 lei pentru clopotele recvirate de către Armata Austro-Ungară în timpul Primului Război Mondial.
• 1927 – realizarea de către societatea Schieb și Kauntz din Sibiu, a unuia dintre clopotele bisericii.
• 1927 – antimis sfințit de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu al diecezei de Gherla
• 1928 – interiorul bisericii este înnoit de un oarecare zugrav cu numele Grünbaum. Acesta a așezat ziare peste vechea pictură a bisericii. Decorul pictat, realizat cu această ocazie a fost considerat ca fiind primitiv și lipsit de orice valoare artistică.
• 1962 – biserica a fost renovată/reparată cu concursul Comisiei Monumentelor Istorice.
• 1999-2000 – biserica a fost restaurată din nou, ocazie cu care s-a refăcut postamentul de piatră al bisericii, au fost schimbate toate tălpile bisericii, a fost înlăturat corul din naos și a fost refăcută învelitoarea de șindrilă. A fost refăcută pardoseala de scânduri a bisericii și a fost înlocuită și crucea din vârful turnului.

Descrierea bisericii

Pentru a ajunge la biserica de lemn din Nadiș, se trece pe lângă biserica nouă și apoi se urmează o cărare ce duce spre un mic pârâu, care se traversează pe o punte de lemn. În curtea bisericii, practic un vechi cimitir, încă se mai pot vedea pietre funerare din piatră, rotunde, cu cruce înscrisă. Acest tip de monument funerar poate fi regăsit în mai multe sate din această parte de Codru.

Biserica de lemn, ridicată de meșterul Gheorghe din Chendre,a este mult asemănătoare în ceea ce privește planimetria și decorurile sculptate cu biserica din Horoatu Cehului, aflată în apropiere, cu biserica de lemn din Fildu de Sus – înainte ca aceasta să sufere modificările aduse la mijlocul secolului al XIX-lea și cu biserica de lemn dispărută din Ban. Toate aceste biserici, prin pisaniile lăsate sau prin decorurile sculptate au fost atribuite unor meșteri proveniți din satul Chendrea, județul Sălaj.

Edificiul de cult din Nadiș este dezvoltat după un plan obișnuit pentru bisericile de lemn din zonă, un plan dreptunghiular, prelungit în partea sa de est cu absida decroșată a altarului, de formă dreptunghiulară. Spre sud, pe lungimea pronaosului și a naosului, biserica are o prispă cu șapte stâlpi, ce adăpostește intrarea în biserică. Din apropierea intrării, cu ajutorul unei scări de lemn se poate ajunge în podul bisericii. Peste pronaosul tăvănit cu scânduri, în pod, regăsim turnul clopotniță. Peste naos a fost așezată o boltă semicilindrică, așezată pe timpanele de est și vest și susținută de un arc dublou ce se intersectează în zona sa centrală cu meșter grinda. Spre răsărit, și absida altarului este acoperită de o boltă semicilindrică ce urmează retragerea pereților. Masa altarului are piciorul din piatră, cioplită în patru fețe, cu muchiile teșite și tăblia din scânduri.

Acoperișul, unitar, atât peste naos și pronaos cât și peste altar, este străpuns în partea sa vestică de scundul turn-clopotniță, învelit în șiță, cu galerie deschisă, cu două arcade,  cu un parapet din schinduri ușor ieșit în exterior. Partea inferioară a scândurilor ce formează parapetul este tăiată decorativ, sub forma unor vârfuri de săgeată. Coiful turnului are la bază o formă octogonală, dar se continuă spre vârf, în a doua sa parte, circular. 

Actuala învelitoare de șiță a bisericii, așezată cu ocazia ultimelor lucrări de restaurare, este una specifică zonei Maramureș, subțire, nehorjită cu partea inferioară tăiată „în bot de rață”. Fotografiile de arhivă ce surprind vechea învelitoare de șindrilă a bisericii ne oferă totodată și dovezile unor lucrări de întreținere la nivelul învelitorii, putându-se ușor vedea că șindrila folosită anterior era horjită, cu marginea inferioară dreaptă sau cu vârful ascuțit. Atât în vârful turnului, cât și în extremitatea estică a coamei acoperișului, au fost puse două cruci metalice.

Din intervențiile ulterioare asupra bisericii, reținem lărgirea ferestrelor bisericii, iar în interior, la peretele care separă naosul de pronaos, realizarea unui spațiu prin eliminarea a trei bârne.

În ceea ce privește decorul sculptat, se remarcă portalul intrării împodobil cu numai puțin de cinci brâie, primele patru fiind redate sub forma unor frânghii/tării. Cel de-al cincilea, aflat spre exteriorul portalului de intrare este prezentat sub forma unei înșiruiri de „x”-uri, sau de stele. În partea sa inferioară, portalul are pe fiecare dintre cei doi usciori, modele simetrice, anume două rozete: spre interior o rozetă cu șase petale, înconjurată de o torsadă iar spre exterior, o rozetă sub forma unui vârtej, cu marginile tăiate zimțat. Pe usciorul din stânga regăsim caracterele „A7” – A pentru valoarea de 1000, iar pe cel drept continuarea, adică 388. În partea sa superioară, cele patru brâuri reprezentate sub forma unei frânghii se leagă de un trapez, cu baza mare în sus. Acesta cuprinde în centrul său o cruce cu inițialele: IC, XC, NI, KA. Tot în partea superioară, printre brâiele frânghii este dăltuită pisania ce menționează numele meșterului. Intrarea în biserică a fost lărgită la un moment dat prin tăierea din elementul său superior a unei secțiuni semicirculare. De asemenea, se poate observa că ușa bisericii nu este cea originală. Cândva, și ușa folosită în prezent era decorată cu pictură, putându-se vedea pe foaia ușii conturul unei flori. De jur împrejur, biserica are, în zona mediană a pereților, un brâu decorativ, o funie mărginită în partea inferioară și în cea superioară de câte un rând de zimți. Pereții, la colțuri, se termină în partea lor superioară cu console, tăiate decorativ. Tot la nivelul decorurilor sculptate, se remarcă și prispa bisericii, inclusiv cosoroaba ei. Toate elementele prispei: stâlpi, contre/pui sau cosoroaba prispei sunt decorate cu incizii, linii așezate în diagonală, rozete, și brâie ce imită frânghia. Portalul interior, decorat și acesta cu motive regăsite în exteriorul bisericii este evidențiat prin brâul sub formă de funie care îl înconjoară. La fel ca în cazul portalului exterior, și în cazul acestuia, elementul superior a fost tăiat pentru lărgirea intrării, sub forma unui arc de cerc. Arcele dublou și meșter grinda din naosul bisericii sunt și acestea frumos decorate. 

Din vechiul decor pictat al bisericii, se mai păstrează foarte puțin. Arcul dublou din naosul bisericii încă păstrează urme de culoare iar în absida altarului, unde zugrăveala din perioada interbelică s-a desprins, încă se pot observa pete de culoare și trăsăturile unor sfinți. Pe fruntar, probabil cu ocazia zugrăvelii din perioada interbelică s-a scris: „Mărire întru cel de sus Dumnezeu. Pe Pământ pace între oameni bunăstare”.

Dintre piesele de mobilier pe care le regăsim aici, amintim un jilț precum și strana cantorală. În biserică se păstrează mai multe ștergare vechi, făcute și aduse în biserică de către credincioasele din comunitate.

Fișă de monument întocmită de:

dr. ist. ing. Bogdan ILIEȘ – vicepreședinte Asociația ARHAIC